in Capitole

VII. Informaţie şi cauzalitate

Încheiere şi câteva concluzii

Am ajuns spre sfârşit. Am cam trecut cu condeiul pe unde trebuia. Pe unde trebuia după titlul mare sub care am scris – informaţie şi cauzalitate.
De fapt, am vizat ceva mai mult decât simpla şi compli-cata cauzalitate, am vizat tot cercul noţiunilor mari ale determinis-mului. Ale acelui mare capitol al oricărei filozofii, capitol care se ocupă de tematica ordinii şi ordonării lumii lucrurilor şi lumii ideilor. În interiorul acestei tematici, tema cauzării este şi rămâne oricum axială. În jurul ei se mişcă apoi toate celelalte: necesitate şi legitate, necesitate şi întâmplare, realitate şi posibilitate, posibili-tate şi probabilitate, şi nu în ultimul rând, finalitate şi libertate.
În câmpul tematic al cauzalităţii, am urmărit de fapt modu-rile informaţiei de a interveni în lumea determinărilor, de a interve-ni mai ales pentru a face finalitatea şi pentru a produce libertatea.
Din toate cele zise despre această intervenţie s-ar putea desprinde cel puţin următoarele gânduri cu o mai mare încărcătură informaţională şi cu o mai mare valoare explicativă:
1. Tema cauzalităţii a fost, este şi va rămâne o temă mare a oricărei gândiri filozofice; ea n-a fost, nu este şi nu va putea fi ocolită de niciuna din orientările filozofice cât de cât mari şi cât de cât influente. Capitolul despre istoria filozofică a ideii o dovedeşte.
2. Din perspectiva marilor unităţi şi marilor opoziţii energetic şi informaţional, cu privire explicită la formele mari ale cauzării, se poate uşor vorbi de patru tipuri sau genuri de raporturi cauză-efect: cauze energetice – efecte tot energetice; cauze energetice – efecte informaţionale; cauze informaţionale – efecte tot informaţionale; cauze informaţionale – efecte energetice.
3. Primul tip domneşte în universul infinit al raporturilor strict substanţialo-energetice. Unii autori îi zic acestui univers ergomatic, adică doar diadic. Celelalte tipuri sunt caracteristice sistemelor triadice, sistemelor în care interacţiunile lor energetice sunt întreţinute numai sub condiţia unor produceri şi utilizări de informaţie. Este vorba de sistemele în care în vreun fel oarecare pâlpâie caracteristicile vieţii.
4. Cazul tipic al producerii de informaţie din cauzări energetice este cel al activităţii organelor de simţ, organe menite să opereze explorări ale mediului.
5. Cazul cauze informaţionale şi efecte tot informaţionale este caracteristic creşterilor şi/sau dezvoltărilor organismicităţii şi subiectivităţii. La om aceste dezvoltări iau forma marelui şi complicatului Eu, marelui şi complicatului univers al spirituali-tăţii. Este vorba nu doar de spiritualitate în scară individuală, ci şi în scară socială, în aceea denumită cultură.
6. Despre cauze informaţionale şi efecte energetice putem vorbi în toate situaţiile în care avem de-a face cu ieşirile subiectivităţii din sine, cu modurile acesteia de a se manifesta în afară, de-a deveni curată exterioritate. Cazul tipic de convertire a unor comenzi sau conţinuturi informaţionale în produse de tip energetic este acţiunea. În interiorul acesteia, cazul cel mai tipic este activitatea fibrei musculare – motorul tuturor motoarelor.
7. Toate convertirile informaţiei în acţiune au clare şi efective consecinţe antientropice. Dacă prin produceri şi procesări de informaţie ne producem negentropie potenţială, prin realizările oricărei acţiuni ca acţiune ne producem la modul efectiv negentro-pie eficientă. Zonele acţiunii sunt prin excelenţă zonele bătăliei pentru viaţă.
8. În raport cu cauzalitatea prin scopuri, cauzalitate denumită după Aristotel citire cauzalitate finală, se poate uşor spune că informaţia este mama finalităţii, că în ea şi din ea se „plămădesc” şi mişcările oarbe şi cele conştiente spre ţinte. Finalitate este şi poate fi numai pe acolo pe unde este viaţă şi viaţă este şi poate fi numai pe acolo pe unde există finalitate. Iar acestea împreună există şi pot exista numai pe acolo pe unde există informaţie.
9. Cam acelaş lucru se poate spune şi despre libertate. Şi ea îşi are temeiuri în produceri şi procesări de informaţie. Şi libertatea este ceea ce este doar în funcţie de ceea ce este altceva decât energia.
10. Ca altceva decât energia, informaţia este aceea care producând finalitate şi libertate, face ca sistemele viului să se înscrie altfel în ordinea şi ordonarea universală. Să se înscrie altfel pe cele trei coordonate ale spaţiului şi pe linia timpului. Dacă sistemele doar fizico-chimice au doar volum, cele biologice, prin informaţie, au capacitatea de a trece dincolo de volumul lor, dincolo de locul strict pe care-l ocupă în sfântul spaţiu fizic. Au capacitatea de a trăi într-un mediu, într-un areal. La nivel uman, mediul sau arealul de viaţă devine casă, stradă, oraş etc. La limită devine cochetare cu infinitul.
Dacă sistemele neviului au doar prezent, doar durata ca simplă prezenţă, cele cu viaţă au trecut, prezent şi viitor. În cazul lor, prezentul este un fel de melanj de trecut şi de viitor. Se leagă această mare particularitate, pe partea trecutului, de ceea ce se cheamă ereditate şi memorie, iar pe partea viitorului de ceea ce este finalitate şi libertate.
La nivel uman, înscrierea pe dimensiunea timpului devine istorie şi mare speranţă de viitor. La limită această speranţă devine cochetare cu eternitatea.
Dar şi în raport cu infinitul şi în raport cu eternitatea, cochetarea naostră rămâne doar cochetare. Viaţa ca viaţă şi informaţia ca informaţie, oricând şi oriunde, sunt şi rămân a fi realităţi doar insulare. Insulare în timp şi insulare în spaţiu. Nici infinitul şi nici eternitatea, nici ca indivizi şi nici ca specie nu le vom atinge. Aşa că…
Cu această perspectivă nu prea roză, dragă Sergiu, pun punct la toate cele despre informaţie şi cauzalitate, cauzalitate şi informaţie.
Dacă vei citi cele scrise şi dacă te vei gândi la unele din ele va fi bine. Dacă nu le vei citi şi nu te vei gândi, iară va fi bine. Oricum, eu îţi doresc tot binele din lume.

Freiburg, 20 mai 2012 Cu drag Micu