in Capitole

Aduceri Aminte – 1

DRAGĂ SERGIU,

Ştiu că filele vieţii mele nu pot interesa prea mult, nu pot deveni

file de largă circulaţie. Ştiu că am trăit ca un om obişnuit şi nu consider că

viaţa mea ar putea interesa pe cineva. În viaţa mea n-au fost evenimente

care să aibă, cât de cât, vreo rezonanţă în istoria vremurilor trăite şi cu atât

mai puţin în aceea a vremurilor care vor să vină. Mi-am înscris firul vieţii,

aşa cum am putut, în fluxul vremurilor în care naşterea m-a aruncat şi mi-

am derulat viaţa, fără zgomot, aşa cum împrejurările mi-au permis. Nicio

viaţă individuală nu este doar opera celui în cauză, ci şi opera împrejură-

rilor, mai ales opera împrejurărilor. Este vorba de împrejurările care ţin de

climatul familial, în sensul restrâns şi larg al termenului şi, mai ales, de

împrejurările cu care te întâlneşti, volens-nolens, în fluxurile istoriei mari,

istoriei în sensul propriu al cuvântului.

Chiar dacă nu am nimic spectaculos în filele vieţii mele, chiar

dacă nu consider că vreuna din ele ar putea interesa pe cineva, m-am

gândit că tu ai vrea să ştii ceva mai mult despre mine, despre cine am fost,

despre ce am făcut în anumite faze ale vieţii, despre cum am gândit, cum

mi-am ierarhizat valorile şi, de ce nu, despre cum am iubit, atunci când

mi-a venit şi mie vremea iubirilor. Chiar dacă am fost atâţia ani aproape

zilnic cu tine, chiar dacă atâtea seri ţi-am „citit” câte ceva din „cartea”

vieţii mele, m-am gândit că mai sunt atâtea file „necitite”, file care ar

putea fi de un anume interes pentru tine. Iată de ce, dragă copile, acum

când am depăşit pragul de 70, m-am gândit să-ţi scriu această suită de

scrisori, suită în care să mă destăinui ţie. Dacă şi altora… Voi încerca o

destăinuire neromanţată, una în care să nu mă prezint nici mai bun, dar

nici mai rău decât am fost de fapt. Dacă orice roman este o ţesătură de

vieţi şi de destine plăsmuite, „romanul” pe care ţi-l scriu ţie este unul

neplăsmuit, este rezumatul unei vieţi ca viaţă vie. Nu voi umbla deloc

prin zonele imaginaţiei, ci mă voi mişca, după puterile minţii, doar pe

cărările memoriei, cărări ale sfintelor aduceri aminte.

Dar vei citi oare aceste aduceri aminte? Vei reţine ceva din ele?

Îţi vor produce oare pe undeva vreun anume „Spass”? Indiferent de

răspuns, eu pornesc la drum. Chiar cu sentimentul că, poate, voi scrie

doar de dragul de a scrie, eu îţi închin ţie toate paginile care urmează.