in Cărți de Ion Irimie

ADUCERI AMINTE

CUPRINS

Dragă Sergiu,
BUIA ȘI ULIȚELE COPILĂRIEI
BLAJUL ȘI FRUMOASA ADOLESCENȚĂ
CLUJUL ȘI ANII STUDENȚIEI
BUCUREȘTIUL SAU ANUL POSTUNIVERSITAR
CLUJUL ȘI ÎNCEPUTURILE CARIEREI
MOSCOVA ȘI DOCTORATUL
DIN NOU LA CLUJ ȘI EVOLUȚIA PÂNĂ LA PENSIONARE
DUPĂ PENSIONARE SAU ETAPA MÜNCHEN
CLUJ ȘI FREIBURG
BILANȚ ȘI ÎNCHEIERE

DRAGĂ SERGIU,

Ştiu că filele vieții mele nu pot interesa prea mult, nu pot deveni file de largă circulație. Ştiu că am trăit ca un om obişnuit şi nu consider că viața mea ar putea interesa pe cineva. În viața mea n-au fost evenimente care să aibă, cât de cât, vreo rezonanță în istoria vremurilor trăite şi cu atât mai puțin în aceea a vremurilor care vor să vină. Mi-am înscris firul vieții, aşa cum am putut, în fluxul vremurilor în care naşterea m-a aruncat şi mi-am derulat viața, fără zgomot, aşa cum împrejurările mi-au permis. Nicio viață individuală nu este doar opera celui în cauză, ci şi opera împrejurărilor, mai ales opera împrejurărilor. Este vorba de împrejurările care țin de climatul familial, în sensul restrâns şi larg al termenului şi, mai ales, de împrejurările cu care te întâlneşti, volens-nolens, în fluxurile istoriei mari, istoriei în sensul propriu al cuvântului.

Chiar dacă nu am nimic spectaculos în filele vieții mele, chiar dacă nu consider că vreuna din ele ar putea interesa pe cineva, m-am gândit că tu ai vrea să ştii ceva mai mult despre mine, despre cine am fost, despre ce am făcut în anumite faze ale vieții, despre cum am gândit, cum mi-am ierarhizat valorile şi, de ce nu, despre cum am iubit, atunci când
mi-a venit şi mie vremea iubirilor. Chiar dacă am fost atâția ani aproape zilnic cu tine, chiar dacă atâtea seri ți-am „citit” câte ceva din „cartea” vieții mele, m-am gândit că mai sunt atâtea file „necitite”, file care ar putea fi de un anume interes pentru tine. Iată de ce, dragă copile, acum când am depăşit pragul de 70, m-am gândit să-ți scriu această suită de scrisori, suită în care să mă destăinui ție. Dacă şi altora… Voi încerca o destăinuire neromanțată, una în care să nu mă prezint nici mai bun, dar nici mai rău decât am fost de fapt. Dacă orice roman este o țesătură de vieți şi de destine plăsmuite, „romanul” pe care ți-l scriu ție este unul neplăsmuit, este rezumatul unei vieți ca viață vie. Nu voi umbla deloc prin zonele imaginației, ci mă voi mişca, după puterile minții, doar pe cărările memoriei, cărări ale sfintelor aduceri aminte.

Dar vei citi oare aceste aduceri aminte? Vei reține ceva din ele? Îți vor produce oare pe undeva vreun anume „Spass”? Indiferent de răspuns, eu pornesc la drum. Chiar cu sentimentul că, poate, voi scrie doar de dragul de a scrie, eu îți închin ție toate paginile care urmează.