in Cărți de Ion Irimie

Impresii, opinii, atitudini

CUPRINS:

Cuvânt înainte… 5
Istoricul plecării…8
Drumul şi primele impresii…10
Ordine şi disciplină …14
Parcă se trăia în Paradis …20
Macrostructura vieții politice…23
Înălțarea şi căderea lui Schröeder..27
Alegerile sau cine l-a învins pe Schröeder ..31
Marea coaliție şi problemele ei ..36
Angela Merkel – Jurământul…41
Mai întâi țara şi apoi partidul…46
Mai întâi țara…49
Mai întâi partidul…53
Partide şi culori… 56
Partidele cu trei culori…59
Un vapor denumit România …63
Despre „Dreptate şi adevăr”…67
Dispar liberalii, trăiască popularii ..71
„Amnesie und amnestie” …75
Günter Grass la ceasul sincerității..79
Ne-au votat şi nemții…83
Avem „purificare”…87
Stegulețe galbene …90
Corupția – mare monedă politică..95
Corupția – mare monedă politică (II)..100
Uniunea europeană şi babilonia lingvistică..105
Parcă ne-am prostit de-a binelea ..109
Babilonia lingvistică şi redundanța semantică ..113
„Creierul albastru” …118
Gliese 581 c sau viața pe alte planete ..121
Preşedintele nostru „jucător”..124
După referendum sau Băsescu II ..128
Spre Băsescu III …132
Să-i mulțumim Evei…136
Băsescu şi Boc sau clonarea politică ..140
Despre „100% pentru adevăr”..144
Corifeii „Noului ateism”…147
Poruncile „Noului Ateism”…151
Zece şi Zece sau Moise şi Noul ateism..156
Marea provocare: Este sau nu Dumnezeu de vină..159
Noul ateism şi meleagurile noastre..163
Crede şi nu cerceta …167
Despre prezidențiale…170
Despre „pleaşcă” … 172
Draga de „Draculette”…175
Fata lu’ tata … 178
Broaştele şi domnul Băsescu..181
Despre cele „de nespus” …184
Visul şi candidature…189
Băsescu şi nemuritorul Socrate ..192
Înstrăinare şi obrăznicie. Ca prin cărțile lui Kafta..195
Electorale şi blasfemie…199
Alegerile şi băsecrația…203

  1. Crin Antonescu sau politica bunului simț. ..203
  2. Domnul Geoană sau omul cu gafele ..206
  3. Băsescu sau cel care ne-a „ciuruit”..210
  4. UDMR-ul sau marele câştigător ..214
  5. Poporul sau cel care a pierdut..217
  6. Nevoia de clarificări ideologice..221

Meandrele vieții mele din ultimii douăzeci de ani m-au pus în situația de a trăi mai mult prin străinătăți. Am pendulat destul de des între Germania şi România. În perioadele trăite pe alte meleaguri am cules, prin firescul lucrurilor, impresii peste impresii şi pe deasupra alte impresii. Tot prin firescul lucrurilor, în ceasurile de răgaz sau de nesomn, am început să-mi întorc impresiile pe toate părțile. De cele mai multe ori am început să fac comparații între cele văzute mai nou şi cele aduse cu mine din țară. Atunci când eşti prin lumi străine nu scapi de umbra celor aduse cu tine de acasă. Mereu îți vine să zici asta aşa-i şi pe la noi, iar asta îi altfel decât pe la noi. Îți vine să lauzi sau să critici când pe cele de pe la alții, când pe cele de pe la noi. De un asemenea joc de gânduri comparative nu scapă nimeni. N-am scăpat nici eu. Ani buni am purtat aceste gânduri comparative în mine. Nu le-am spus nimănui, nu le-am spus nici măcar unor păginuțe. Cincisprezece ani n-am scris nici un rând, nici măcar scrisori. Chiar pentru a comunica cu părinții, pe atunci pe când mai trăiau, telefonul mi se părea mai la îndemână. Mâna pe condei am pus-o numai pentru a buchisi mai bine cuvintele şi regulile gramaticale ale limbii germane. După mai multe pendulări Munchen – Cluj şi Cluj – Munchen m-am gândit că unele din gândurile mele comparative poate ar fi bine să le împărtăşesc şi altora. Şi aşa m-am pus pe scris. Primele păginuțe au fost într-adevăr despre întâlnirile mele cu ulițele, cu oamenii şi cu viața nemților din marea capitală a Bavariei. Cu timpul cercul întâlnirilor s-a lărgit. S-a lărgit cu cele citite prin ziare şi reviste. Câte ceva de prin cotidianul Suddeutsche Zeitung şi din revista Der Spiegel buchiseam aproape zilnic. Am dat pe această cale peste alte teme şi abordări despre care mi-am zis că ar fi bine să ajungă şi pe la noi. Aşa s-au născut cele mai multe articole apărute sub genericul Corespondență din Munchen. Mai ales paginile din Der Spiegel mi-au devenit o prețioasă sursă de inspirație tematică. În perioadele petrecute prin țară am dat peste alte momente politice, sociale şi culturale care nu mi-au dat pace şi care mi-au pus condeiul în mână. Aşa s-au născut toate articolele în care este vorba despre jocul inedit al partidelor de pe la noi şi mai ales despre jocul politic al preşedintelui nostru prea „jucător”. Şi aşa, încet, încet s-au adunat cele peste 50 de articole ale volumului pe care, iubite cititor, îl ai în mână. Aproape toate articolele prezentului volum au văzut prima lumină a tiparului în paginile ziarului Adevărul de Cluj, devenit apoi Făclia, ziar cu care am colaborat la modul aproape perfect. N-am avut cu redacția ziarului nici un fel de problemă pe nici una din frazele articolelor mele. Se pare că multă lume mi-a citit cele scrise. Mulți prieteni şi mute simple cunoştințe m-au felicitat pentru conținutul atitudinal şi pentru modul în care acest conținut a fost aşezat în fraze. Unii din cei care mi-au urmărit cu o anumită regularitate cele scrise mi-au sugerat mai de mult să-mi republic articolele într-un volum. Mi-au făcut o asemenea sugestie, de pildă, bunul meu prieten Bubu Şchiau, familia Semeninc Ioan, buni colegi de catedră, vecinii Mircea şi Otilia Croitoru şi nu în ultimul rând fostul meu Şef de catedră, profesorul Kalloş Nicolae. Multă vreme n-am luat în serios o asemenea sugestie. Mi se părea că recurg la un gest care produce redundanță. În plus mă gândeam că alegerile care se apropiau vor schimba climatul şi figurile vieții noastre politice şi drept urmare multe din articolele mele îşi vor pierde aproape complet actualitatea. Dar n-a fost să fie aşa. Prin mecanisme greu de înțeles, încă cinci ani vom avea în scenă pe marele nostru „jucător” şi pe toți cei din jurul lui. În funcție de aceasta, pe scena vieții noastre politice nu se va schimba nimic sau aproape nimic. Toate cele scrise despre primul mandat al neiubitului nostru preşedinte vor rămâne în picioare. Toate cele zise despre hăhăielile lui, despre familiarismele sale, despre clonații săi, despre dorința instinctivă de şi mai multă putere vor rămâne în deplină actualitate. Năravurile politice ale realesului nostru nu numai că nu se vor schimba, ci se vor accentua. Va călări pe mai departe toate structurile statului – guvern, parlament, justiție, poliție etc. – va continua pe un plan şi mai insistent să dezorganizeze partidele de opoziție şi va clona şi mai intens, prin toate mijloacele – avansări, cumpărări, promisiuni, şantaj, amenințări etc. – tot ce se poate clona. De acum visul visurilor celui de la Cotroceni va fi acela de a colora toată țara – județe, oraşe, sate, instituții – în portocaliu. Visul visurilor va fi ca băsecrația să devină dinastie. Rezultatul alegerilor m-au pus pe mai multe gânduri şi m-au împins spre ideea republicării în volum a articolelor mele. În această formă cred că e bine să ajungă şi pe acolo pe unde n-au ajuns. Dacă articolele cu tematică politică nu şi-au pierdut actualitatea, cu atât mai puțin nu şi-au pierdut-o cele cu conținut general cultural. Din zona acestora, cele cu referire la complicatul fenomen religios ar putea viețui încă decenii bune. Neoluminismul şi poruncile lui nu-şi vor pierde prea curând valabilitatea. În cazul republicării unui text, orice autor se întâlneşte cu următoarea problemă: Ce să fac cu textul? Cât să-l las aşa cum este şi cât să-l aduc la zi? De o asemenea destul de complicată întrebare n-am scăpat nici eu. Întorcând-o pe toate fețele şi recitindu-mi textele m-am apropiat de concluzia că voi lăsa articolele aşa cum au fost scrise la vremea lor. Dacă voi interveni pe undeva, atunci numai pentru a corecta cele câteva scăpări ale tipografiei şi pentru a renunța la două trei fraze care mi-au scăpat cu prea multă redundanță în raport cu cele din jur. Nu voi schimba nimic din zona faptelor, aprecierilor şi criticilor. Într-o vreme mă bătea gândul să grupez articolele pe câteva capitole tematice mari – politică, ştiință, religie, cultură. Până la urmă am renunțat. Ordinea scrierii şi publicării lor în ziar mi se pare că sugerează mai bine ordinea evenimentelor şi reacțiilor mele față de ele. Față de cele publicate, există în volum patru articole nepublicate. Primele trei rotunjesc acele articole care au apărut sub genericul Corespondență din Munchen. Cel de al patrulea şi aşezat chiar în finalul volumului îmi rotunjesc articolele scrise pe teme ale vieții noastre politice. Este vorba de pagini în care îndrăznesc să-mi spun părerea despre recentele alegeri prezidențiale, despre nefirescul rezultatelor şi mai ales despre nefirescul a ceea ce cred eu că va să vină. Mă uit şi mă gândesc cu tristețe şi la ceea ce a fost şi la ceea ce va mai fi pentru noi, la vremuri pe care nu le văd senine. Cu precizările legate de articolele în plus aş putea încheia acest Cuvânt înainte şi aş putea da cuvântul volumului.

Ianuarie, 2010