in Cărți de Ion Irimie

Cuprins

1.Fraze de început.. 2

  1. Până la operaţie.. 3
  2. Operaţia şi după operaţie..27
  3. La recuperare.. 39
  4. Stări de spirit sau gânduri, gânduri..44
    5.1 Despre cei de aproape..44
    5.2. Pe tema durerii.. 49
    5.3. Problema sensului vieţii..57
    5.4. Gânduri de bilanţ..60
    5.5 Despre câţiva foşti studenţi..71
    5.6. Formele ieşirii din lume. Incursiune filozofică..85
    5.7. Despre băsism..96
  5. Fără concluzii..104

Când am terminat de scris Aduceri aminte nu bănuiam că viaţa îmi va mai aduce vreun inedit. Credeam, pe atunci, că firul vieţii mele se va derula liniar şi că la cele scrise nu voi mai avea nimic de adăugat. Dar iată că n-a fost să fie aşa. Viaţa mi-a rezervat o mare surpriză, surpriză care mă face să pun din nou mâna pe condei şi să mă mişc cu el prin zone mari de aduceri aminte. Este vorba de surpriza flenduririi uneia din valvele inimii mele, flendurire denumită medical „insuficienţă mitrală severă”. Această insuficienţă era însoţită de o aritmie destul de avansată şi destul de periculoasă. Venind la modul cel mai neaşteptat, cele două necazuri de sănătate m-au pus în faţa unei mari alternative de viaţă: să accept o operaţie care să mă pună în condiţia unui om cât de cât sănătos sau să refuz operaţia şi să-mi duc zilele pe care le-aş mai fi avut de dus ca un bolnav, ca unul care, în orice zi sau în orice clipă, îşi poate aştepta sfârşitul. După ceasuri şi zile de firească frământare, după consultări cu fiica mea, Anca, şi după destul de multe insistenţe ale medicului cardiolog, am optat pentru operaţie. Am acceptat să se umble cu bisturiul pe undeva prin jurul inimii şi chiar în interiorul acesteia. Medicii m-au asigurat că totul va fi bine, că, după cum arată muşchiul inimii, arterele şi venele din jur, riscurile legate de operaţie n-ar fi mai mari de trei la sută. În faţa unei asemenea cifre am dat crezare şanselor mele de reuşită. Le-am dat eu crezare, dar gândul că aş putea fi printre cei trei dintr-o sută nu era un gând de neglijat. Cu toată grija şi cu toată trecerea de acel trei la sută, mi-am zis: Ionică, la operaţie! Dar, pentru a scrie despre operaţie şi despre toate cele care i-au urmat, să încep cu începutul.