in Cărți de Ion Irimie

Cuprins

În loc de prefaţă……7

Pe teme de filozofie…..11

Pe teme religioase……85

Pe teme ale politicului….109

Tematică mozaic……161

În loc de prefaţă

Descartes avea dreptate. Mintea e dată tuturor şi în mod egal. Unii şi-o folosesc, alţii şi-o vând. Unii şi-o folosesc mai bine, alţii – mai rău. În gândurile mele mărunte, încerc să mi-o folosesc. Nu ştiu dacă bine sau dacă rău. Dar asta trebuie s-o judece alţii.

A gândi nu-i un lux, ci o necesitate curentă. Mai este şi un drept, un drept pe care nu-i voie să nu ni-l exercităm.

Dreptul de a gândi este, de la început şi prin chiar firescul lucrurilor, şi un drept la critică. De fapt, aceste două drepturi sunt ceea ce sunt numai împreu­nă.


Să nu ne vindem dreptul de a gândi nimănui. Nici chiar lui Dumnezeu. Şi pe el trebuie să-l afirmăm sau să-l negăm cu capul propriu.


Gândurile mele mărunte sunt produse după miezul nopţii. Sunt gânduri ale ceasurilor mele de nesomn.


Ziua se gândeşte în fraze lungi. Noaptea – în fraze mărunte. Numai noaptea gândul îţi fuge aşa de uşor de la o temă la alta.


În gândurile mărunte poţi gândi pe sărite. Poţi gândi acum una şi, ceva mai târziu, alta. Chiar dacă pe alocuri te contrazici, nu pare a fi o mare problemă. Gândurile mărunte nu au reguli prea severe de coe­renţă. Ele sunt altceva decât studiul, eseul, cartea.

În fiecare gând mărunt sunt adunate zeci de gânduri care nu mai sunt atât de mărunte.


Fiecare gând – un grăunte de idei şi de atitudi­ne. Fiecare – un fel de pastilă, pastilă pentru spirit.


Toate gândurile ar necesita multe completări şi multe explicaţii. Dar aşa ceva le-ar face să devină gân­duri mari şi să nu mai fie gânduri mărunte.


Gândurile mărunte nu sunt nici aforisme, nici maxime şi nici cugetări. Ele sunt, pur şi simplu, nişte gânduri mărunte.