Blestematul de neuron

Cuprins

  1. Despre carte…5
  2. Desenul… 9
  3. Cățelul… 17
  4. Paranteza… 25
  5. Tautologia…49
  6. Descoperirea…87
  7. „Cutia neagră”…113
  8. „Naturphilosophie”..123
  9. Neuronul mic… 145
  10. Marele neuron…163
  11. Blestematul și viața de apoi..235

Despre carte

De regulă, primele pagini ale unei cărți sunt o prefață, o introducere sau un cuvânt înainte. În conținutul acestora, tot ca regu­lă, se creionează ușor conținutul cărții. Eu vreau ca prime­le pagini ale acestei cărți să fie un fel de scrisoare deschi­să, scrisoare în care să-i spun dragului de cititor ce este și ce nu este această carte, la ce să se aș­tepte și la ce să nu se aștepte. Să-i spun de la început că paginile cărții sunt un fel de autobiografie intelectuală, autobiografie în care să fie vorba de momentele mari ale evoluției mele întru idei, de provocările mari cu care m-am confruntat atunci când a trebuit să glăsuiesc sau să pun mâna pe condei. Va fi vorba nu de provocările de o zi sau de o noapte, ci de cele mai de durată, de cele care m-au ținut sub presiune, zile și nopți la rând. Uneori chiar ani.

În funcție de profilul cărții, în paginile ei, prin fires­cul sau prin forța lucrurilor, nu va fi vorba de nu știu ce pro­bleme sau provocări noi, de nu știu ce concepte filozofice nemaiauzite, ci de concepte pe la care a mai umblat con­deiul meu.

În acest caz și în acest sens, este pe deplin normal ca, în paginile cărții, să fie vorba de niște reluări tematice și conceptuale, reluări ale celor legate de reflectare, reflecta­re a reflectării, informație, entropie, neg-entropie etc. În funcție de aceste reluări, cartea are destul de multe momente de redundanță. Redundanță în raport cu unele din scrierile mele anterioare. În aceste re­luări, însă, îl asigur pe cititor că n-am copiat nici măcar două rânduri fără a spune că sunt rânduri mai vechi. Nu m-am plagiat. Textul a fost scris și rescris ca pentru o car­te nouă, carte cu propria sa concepție interioară și cu pro­priile ei legături cu exteriorul. Cartea nu este o simplă re­luare de concepte, ci o notabilă șlefuire a lor. Ea conține atâtea punctări, sublinieri și nuanțări, încât poate fi considerată și drept carte de sine stătătoare. Coe­ficientul de neredundanță pe care am avut de grijă să-l im­prim cărții face ca paginile ei să fie încă pline de interes de ordinul cunoașterii și al atitudinii, de genul analizei și sintezei filozofice.

Pe lângă reluările tematice, paginile cărții conțin și câteva teme care nu și-au găsit loc în cărțile de până acum. Sper ca aceste capitole noi – despre consonanță, despre cutia neagră, despre filozofia naturii – să rotunjească, la modul fericit, tematica lucrării și să-i poată mări interesul pentru lectură.

După toate cele legate de profilul cărții, se cade să scriu câte ceva și despre titlul ei. Acesta parcă și strigă după așa ceva. Strigă după ceva explicații. Expresia „Blestematul de neuron”, luată în sine și în accepțiunile ei directe, nu spune nimic sau aproape nimic cu privire la profilul cărții și cu privire la conținuturile ei. La modul cel mai simplu și mai direct, ea ar putea trimite cel mult spre ceva neurologie ori spre vreuna din formele ei parti­culare – neuro-fiziologie, neuro-psihiatrie, neuro-psiholo­gie –, dar nu spre vreo neuro-filozofie, dacă despre așa ceva se poate vorbi. Dacă ar fi să se poată, atunci așa ceva ar putea fi în paginile cărții de față.

Numele cărții este, de fapt, o metaforă. O metaforă care, ca orice metaforă, se leagă de realitatea sau realități­le pe care le vizează numai și numai prin ocolișuri. Nu­mai și numai prin destul de multe ocolișuri am legat „neuronul” de firul evoluției mele intelectuale. L-am le­gat, mai întâi, de începuturi, pentru ca apoi, prin și mai multe și mai complicate ocolișuri, să-l leg și de pașii evo­luției ulterioare. „Neuronul” m-a dus spre psihologie, ca apoi, tot el să-mi dicteze cotitura spre filozofie. Curând după terminarea facultății, mi-am dat seama că psiholo­gia – ca știință a subiectivității umane – poate cel mult descrie manifestările acestei subiectivități, dar nu le poa­te explica. Psihologia, ca psihologie, în și prin arsenalul conceptelor ei, nu poate ajunge la natura și la conținutul de fapt și de fond ale acestor manifestări. Pentru a se ajunge la așa ceva, trebuie să se recurgă la filozofare. Numai așa se explică faptul că, scriind despre neuron și despre „minu­nile” lui, paginile cărții de față conțin atâtea incursiuni prin zone ale filozofiei și/sau filozofării.

Ocolișurile în și prin care metafora noastră se leagă de paginile acestei cărți nu se pot dezveli dintr-o dată. Ele se pot dezveli doar sub condiția lecturii. Și încă a unei lecturi până la capăt. Numai după ultimele pagini vom putea înțelege de ce i-am zis cărții așa cum i-am zis. Tot atunci vom putea înțelege și sensul, și semnificațiile pe care le-am așezat în titlurile pe care le-am dat diferitelor capitole. Nici în cazul lor „desenul” nu e desen și „cățelul” nu e cățel… Și în privința lor e vorba de metafore. Și ros­turile acestora vor putea fi decodificate tot după realiza­rea lecturii. Abia după citirea cărții până la ultimele ei pa­gini, se va înțelege bine de ce în titlu am invocat numele de „neuron” și de ce l-am mai făcut și „bleste­mat”.

LEGEA ENTROPIEI – LEGE  A „DRUMULUI ÎN JOS”

Cuprins

Despre titlu…7
Apă sau foc…9
Curge sau stă?…13
Urcă sau coboară?…19
Plotin sau mersul doar în jos..23
Creația sau anularea drumurilor..29
Replica evoluționismului..37
Hegel sau întruparea filozofică..49
Darwin sau împlinirea științifică..61
Legea entropiei sau schimbarea direcției..71
Entropia și „moartea termică”..83
Obsesii evoluționiste..91
Legea ondulațiunii universale..101
Blaga și cele trei săgeți..107
Entropia și „iluzii evoluționiste”..111
Oare de ce?…121
Redescoperirea cibernetică a entropiei. Neg-entropia. .133
Ce ne facem cu neg-entropia?..143
Formele entropiei…159
Dialectica mersului în jos. Raportare la Hegel..177
Entropismul astăzi..185
Entropism și viață cotidiană..191
Entropie și Big-Bang..201
Entropie și eternitatea..209

Despre titlu

Această carte ar fi trebuit să se intituleze „Despre dialectica involuției”, titlu care ar fi exprimat poate mai simplu și mai direct cam despre ce aș fi dorit să fie vorba în paginile cărții. Din două motive am evitat acest titlu și am recurs la cel de pe copertă. Primul ar fi legat de un fel de autocenzură. M-am gândit că termenii de „dialectică” și de „involuție ” s-ar putea întâmpla ca pe unii să-i supere. Termenul de dialectică a devenit, din motive destul de discutabile, unul de ignorat. Pe motiv că a trecut și pe la Marx, e mai bine, pentru mințile unora, ca termenul să fie lăsat în pace. E bine să așteptăm vremurile în care folosirea lui nu va mai deranja pe nimeni. Termenul de involuție este
unul care nu place nimănui. Oamenilor le place să vorbească și să li se vorbească despre evoluție, progres, înaintare, și nu despre vreun mers în jos sau vreunul înapoi. Oamenilor le place să audă filozofii care-i îndeamnă să gândească, mereu și mereu, optimist. Orice discuție despre involuție îndeamnă la pesimism. „Involuția” prea încurajează atitudini pesimiste; or, vorba neamțului, oamenii trebuie întotdeauna sfătuiți să gândească pozitiv – „positiv denken”. Cel de-al doilea motiv ar fi că am vrut să-i fac un fel de dreptate lui Heraclit. Am vrut să pun în chiar titlul cărții un gând al filozofiei sale. În ciuda tuturor aparențelor și declarațiilor, este vorba despre un termen complet sau aproape complet neglijat. Despre „mersul în sus” s-a vorbit și s-a scris mult,  chiar foarte mult, despre „mersul în jos” nu s-a scris nimic sau aproape nimic. Am vrut să recurg la vorba și la gândul lui Heraclit deoarece mi se părea destul de sugestiv pentru ceea ce vor conține pagi-nile care urmează. Așa că… Așa că am putea porni la drum. Nu pe un drum în jos, ci pe unul drept, pe unul care să ne ducă totuși la „drumul în jos”.

Socrate și Isus

Cuprins

Cum şi de ce? ….. 5
Interferenţe şi diferenţe …. 38
2.1. Pe tema scrisului …. 39
2.2. Interesul pentru om … 52
2.3. Morală şi moralitate … 61
2.4. Iertare şi iubire, iubire şi iertare .. 76
2.5. Înţelepciune, daimon şi Dumnezeu .. 109
2.6. Moarte şi nemurire … 126
De la diferenţe la opoziţii … 141
3.1. Opoziţiile filozofie şi religie .. 164
3.2. Opoziţiile raţiune-credinţă .. 165
3.3. Opoziţia om şi Dumnezeu .. 167
3.4. Opoziţia cer şi pământ … 173
3.5. Opoziţiile trup şi suflet, viaţă de acum şi viaţă de apoi …… 178
Gânduri de final…. 187

Cum şi de ce?

Întrebarea cu care simt că ar trebui să încep este cea de mai sus: Cum şi de ce? Cum şi de ce acum, la final de viaţă biologică şi intelectuală, am ajuns la Socrate şi am ajuns la Isus? Am ajuns la tema diferenţelor şi interferenţelor dintre ei. Diferenţe de gând, de vorbă şi de conduită. Diferenţe şi interferenţe  consecinţe întinse în istoria milenară a culturii.

Ca să fiu sincer, nu am la îndemână un răspuns simplu, scurt şi imediat. N-am unul pe care să-l prind în două-trei fraze. Am însă în minte un răspuns ceva mai larg şi ceva mai complicat. Am unul care se va derula pe parcursul tuturor paginilor care urmează. La modul normal, toată lucrarea va fi un fel de răspuns la întrebările de mai sus.

Cu această scurtă şi succintă precizare cred că aş putea porni la drum. Şi aş putea-o face prin invocarea modurilor în şi prin care, pe parcursul vieţii, m-am întâlnit cu cei doi. M-am întâlnit mai întâi cu Isus şi apoi, după ani buni, m-am întâlnit şi cu Socrate.

Lucruri mari în gânduri mărunte

Cuprins

În loc de prefaţă……7

Pe teme de filozofie…..11

Pe teme religioase……85

Pe teme ale politicului….109

Tematică mozaic……161

În loc de prefaţă

Descartes avea dreptate. Mintea e dată tuturor şi în mod egal. Unii şi-o folosesc, alţii şi-o vând. Unii şi-o folosesc mai bine, alţii – mai rău. În gândurile mele mărunte, încerc să mi-o folosesc. Nu ştiu dacă bine sau dacă rău. Dar asta trebuie s-o judece alţii.

A gândi nu-i un lux, ci o necesitate curentă. Mai este şi un drept, un drept pe care nu-i voie să nu ni-l exercităm.

Dreptul de a gândi este, de la început şi prin chiar firescul lucrurilor, şi un drept la critică. De fapt, aceste două drepturi sunt ceea ce sunt numai împreu­nă.


Să nu ne vindem dreptul de a gândi nimănui. Nici chiar lui Dumnezeu. Şi pe el trebuie să-l afirmăm sau să-l negăm cu capul propriu.


Gândurile mele mărunte sunt produse după miezul nopţii. Sunt gânduri ale ceasurilor mele de nesomn.


Ziua se gândeşte în fraze lungi. Noaptea – în fraze mărunte. Numai noaptea gândul îţi fuge aşa de uşor de la o temă la alta.


În gândurile mărunte poţi gândi pe sărite. Poţi gândi acum una şi, ceva mai târziu, alta. Chiar dacă pe alocuri te contrazici, nu pare a fi o mare problemă. Gândurile mărunte nu au reguli prea severe de coe­renţă. Ele sunt altceva decât studiul, eseul, cartea.

În fiecare gând mărunt sunt adunate zeci de gânduri care nu mai sunt atât de mărunte.


Fiecare gând – un grăunte de idei şi de atitudi­ne. Fiecare – un fel de pastilă, pastilă pentru spirit.


Toate gândurile ar necesita multe completări şi multe explicaţii. Dar aşa ceva le-ar face să devină gân­duri mari şi să nu mai fie gânduri mărunte.


Gândurile mărunte nu sunt nici aforisme, nici maxime şi nici cugetări. Ele sunt, pur şi simplu, nişte gânduri mărunte.

Povestea unei operații – Perspectivă psihologică şi filozofică

Cuprins

1.Fraze de început.. 2

  1. Până la operaţie.. 3
  2. Operaţia şi după operaţie..27
  3. La recuperare.. 39
  4. Stări de spirit sau gânduri, gânduri..44
    5.1 Despre cei de aproape..44
    5.2. Pe tema durerii.. 49
    5.3. Problema sensului vieţii..57
    5.4. Gânduri de bilanţ..60
    5.5 Despre câţiva foşti studenţi..71
    5.6. Formele ieşirii din lume. Incursiune filozofică..85
    5.7. Despre băsism..96
  5. Fără concluzii..104

Când am terminat de scris Aduceri aminte nu bănuiam că viaţa îmi va mai aduce vreun inedit. Credeam, pe atunci, că firul vieţii mele se va derula liniar şi că la cele scrise nu voi mai avea nimic de adăugat. Dar iată că n-a fost să fie aşa. Viaţa mi-a rezervat o mare surpriză, surpriză care mă face să pun din nou mâna pe condei şi să mă mişc cu el prin zone mari de aduceri aminte. Este vorba de surpriza flenduririi uneia din valvele inimii mele, flendurire denumită medical „insuficienţă mitrală severă”. Această insuficienţă era însoţită de o aritmie destul de avansată şi destul de periculoasă. Venind la modul cel mai neaşteptat, cele două necazuri de sănătate m-au pus în faţa unei mari alternative de viaţă: să accept o operaţie care să mă pună în condiţia unui om cât de cât sănătos sau să refuz operaţia şi să-mi duc zilele pe care le-aş mai fi avut de dus ca un bolnav, ca unul care, în orice zi sau în orice clipă, îşi poate aştepta sfârşitul. După ceasuri şi zile de firească frământare, după consultări cu fiica mea, Anca, şi după destul de multe insistenţe ale medicului cardiolog, am optat pentru operaţie. Am acceptat să se umble cu bisturiul pe undeva prin jurul inimii şi chiar în interiorul acesteia. Medicii m-au asigurat că totul va fi bine, că, după cum arată muşchiul inimii, arterele şi venele din jur, riscurile legate de operaţie n-ar fi mai mari de trei la sută. În faţa unei asemenea cifre am dat crezare şanselor mele de reuşită. Le-am dat eu crezare, dar gândul că aş putea fi printre cei trei dintr-o sută nu era un gând de neglijat. Cu toată grija şi cu toată trecerea de acel trei la sută, mi-am zis: Ionică, la operaţie! Dar, pentru a scrie despre operaţie şi despre toate cele care i-au urmat, să încep cu începutul.

Scrisori despre Informatie

CUPRINS

1 MOTIVAREA SCRISORILOR…5
2 PERSPECTIVE DE ANALIZA …16
2.1 Informație şi nedeterminare…16
2.2 Informație şi redundanță…40
2.3 Informație şi entropie…69
2.4 Informație şi energie …89
3 TRIADELE DEFINIRII…99
3.1 Informație şi reflectare sau triada re-reflectării ..99
3.2 Informație şi semnificație sau triada semiozei ..112
3.3 Informație şi comunicare sau triada celulei Shannon .151
4 CONSIDERAȚII FINALE …177
5 LETTERS ABOUT INFORMATION.. 180
6 NOTE BIBLIOGRAFICE…186

Dragă Sergiu,

Nici n-am terminat bine cu Aducerile aminte că m-am şi apucat de o altă suită de scrisori. Una care nu va mai fi despre cineva, ci despre ceva, adică despre informație.


Dar de ce tocmai despre aşa ceva şi nu despre altceva? De ce despre o temă care-i aşa de simplă şi în acelaşi timp atât de complicată?


Despre aşa temă, dragă Sergiu, din cel puțin două motive. Primul este că informația a fost tema care m-a pus cel mai mult pe gânduri, care, aş putea zice, m-a înnebunit aproape toată viața. După atâtea chinuri ale gândirii, am ajuns la câteva idei care mi se par a fi mai bune decât cele pe care le-am întâlnit prin literatură. Ar fi păcat, zic eu, să mă duc cu ele dincolo şi să nu le las puse pe hârtie. Îi drept că unele din ele sunt scrise şi deja publicate prin ceva reviste şi culegeri. Dar nu totul e scris şi nu totul e aşezat în văzul lumii. Apoi, nu toate gândurile sunt puse în ordinea lor. În cele ce urmează, vreau să aşez şi pe cele scrise şi pe cele încă nescrise într-o anume coerență ideatică. Vreau să mă apropii de cele ce consider eu că ar fi informația ca informație, şi aceasta dintr-o perspectivă mai sistematică. Vreau să încep cu un anume început şi apoi, pas cu pas, să mă apropii de un anume sfârşit, de o concluzie cât mai bine şi mai solid articulată.


Motivația personală se leagă strâns de una nepersonală, de una care ține de situația din paginile literaturii. Această literatură este foarte bogată, este de dimensiunile unei veritabile biblioteci. Cu toate acestea, tema este departe de a fi cât de cât încheiată. Ea mai este deschisă şi mai este de mare actualitate. Şi deschiderea şi actualitatea sunt date de chiar caracteristicile temei, de modul ei de-a fi pe cât de simplă, pe atât de complicată.
Tema este foarte simplă, dragă copile, doar dacă operăm cu noțiunea comună, cotidiană de informație. În această accepțiune, realmente, cine nu ştie ce-i informația? Cine nu ştie că, atunci când se află în gară şi nu ştie pe care linie îi soseşte trenul, se duce la ghişeul de informații şi se lămureşte. Cine nu ştie că prin scrisori, telefoane, presă, cărți, radio, televizor se transmite informație? Cine nu ştie că la ora actuală calculatorul prelucrează informație mai rapid decât sfântul nostru creier? Ce să fie pentru tine complicat atunci când intri în internet şi îți cauți mai ştiu eu ce informație, ca răspuns la mai ştiu eu ce nedumerire?


Lucrurile se complică însă, copile, de îndată ce încercăm să operăm cu noțiunea contemporană de informație şi mai ales, de îndată ce încercăm să căutăm raporturile pe care informația le are cu alte realități mari ale lumii în care trăim. O să te convingi pe parcurs cǎ nu e aşa de uşor să răspunzi la întrebarea ce-ar putea fi informația ca realitate specifică şi nici să-i judeci raporturile pe care le-ar putea avea cu ceea ce este în lume substanță şi energie, timp şi spațiu, cauză şi efect etc. Nu-i deloc uşor să-i decodifici relațiile pe care le are cu ceea ce în lumea omului este ştiință şi conştiință, libertate şi finalitate, adevăr şi valoare etc. etc.


Noțiunea contemporană de informație a fost pusă în mişcare de trei mari realizări ale gândirii umane, realizări apărute cam în acelaşi timp, şi anume, în anii de graniță dintre prima şi cea de a doua jumătate a secolului trecut. Este vorba de apariția lucrării lui N. Wiener „Cibernetica” de studiul lui Cl. Shannon „Teoria matematică a comunicației” şi, nu în ultimul rând, de punerea în mişcare a primelor calculatoare cunoscute sub numele de ENIAC I şi ENIAC II.