Scrisori despre Informatie

CUPRINS

1 MOTIVAREA SCRISORILOR…5
2 PERSPECTIVE DE ANALIZA …16
2.1 Informație şi nedeterminare…16
2.2 Informație şi redundanță…40
2.3 Informație şi entropie…69
2.4 Informație şi energie …89
3 TRIADELE DEFINIRII…99
3.1 Informație şi reflectare sau triada re-reflectării ..99
3.2 Informație şi semnificație sau triada semiozei ..112
3.3 Informație şi comunicare sau triada celulei Shannon .151
4 CONSIDERAȚII FINALE …177
5 LETTERS ABOUT INFORMATION.. 180
6 NOTE BIBLIOGRAFICE…186

Dragă Sergiu,

Nici n-am terminat bine cu Aducerile aminte că m-am şi apucat de o altă suită de scrisori. Una care nu va mai fi despre cineva, ci despre ceva, adică despre informație.


Dar de ce tocmai despre aşa ceva şi nu despre altceva? De ce despre o temă care-i aşa de simplă şi în acelaşi timp atât de complicată?


Despre aşa temă, dragă Sergiu, din cel puțin două motive. Primul este că informația a fost tema care m-a pus cel mai mult pe gânduri, care, aş putea zice, m-a înnebunit aproape toată viața. După atâtea chinuri ale gândirii, am ajuns la câteva idei care mi se par a fi mai bune decât cele pe care le-am întâlnit prin literatură. Ar fi păcat, zic eu, să mă duc cu ele dincolo şi să nu le las puse pe hârtie. Îi drept că unele din ele sunt scrise şi deja publicate prin ceva reviste şi culegeri. Dar nu totul e scris şi nu totul e aşezat în văzul lumii. Apoi, nu toate gândurile sunt puse în ordinea lor. În cele ce urmează, vreau să aşez şi pe cele scrise şi pe cele încă nescrise într-o anume coerență ideatică. Vreau să mă apropii de cele ce consider eu că ar fi informația ca informație, şi aceasta dintr-o perspectivă mai sistematică. Vreau să încep cu un anume început şi apoi, pas cu pas, să mă apropii de un anume sfârşit, de o concluzie cât mai bine şi mai solid articulată.


Motivația personală se leagă strâns de una nepersonală, de una care ține de situația din paginile literaturii. Această literatură este foarte bogată, este de dimensiunile unei veritabile biblioteci. Cu toate acestea, tema este departe de a fi cât de cât încheiată. Ea mai este deschisă şi mai este de mare actualitate. Şi deschiderea şi actualitatea sunt date de chiar caracteristicile temei, de modul ei de-a fi pe cât de simplă, pe atât de complicată.
Tema este foarte simplă, dragă copile, doar dacă operăm cu noțiunea comună, cotidiană de informație. În această accepțiune, realmente, cine nu ştie ce-i informația? Cine nu ştie că, atunci când se află în gară şi nu ştie pe care linie îi soseşte trenul, se duce la ghişeul de informații şi se lămureşte. Cine nu ştie că prin scrisori, telefoane, presă, cărți, radio, televizor se transmite informație? Cine nu ştie că la ora actuală calculatorul prelucrează informație mai rapid decât sfântul nostru creier? Ce să fie pentru tine complicat atunci când intri în internet şi îți cauți mai ştiu eu ce informație, ca răspuns la mai ştiu eu ce nedumerire?


Lucrurile se complică însă, copile, de îndată ce încercăm să operăm cu noțiunea contemporană de informație şi mai ales, de îndată ce încercăm să căutăm raporturile pe care informația le are cu alte realități mari ale lumii în care trăim. O să te convingi pe parcurs cǎ nu e aşa de uşor să răspunzi la întrebarea ce-ar putea fi informația ca realitate specifică şi nici să-i judeci raporturile pe care le-ar putea avea cu ceea ce este în lume substanță şi energie, timp şi spațiu, cauză şi efect etc. Nu-i deloc uşor să-i decodifici relațiile pe care le are cu ceea ce în lumea omului este ştiință şi conştiință, libertate şi finalitate, adevăr şi valoare etc. etc.


Noțiunea contemporană de informație a fost pusă în mişcare de trei mari realizări ale gândirii umane, realizări apărute cam în acelaşi timp, şi anume, în anii de graniță dintre prima şi cea de a doua jumătate a secolului trecut. Este vorba de apariția lucrării lui N. Wiener „Cibernetica” de studiul lui Cl. Shannon „Teoria matematică a comunicației” şi, nu în ultimul rând, de punerea în mişcare a primelor calculatoare cunoscute sub numele de ENIAC I şi ENIAC II.

Jocul de-a poezia

Avertisment

Paginile ce urmează
Nu se vor de poezie
Sunt aşa un fel de joacă,
Ce să-mi placă numai mie.

Dacă totuşi pe alocuri
Dai de rânduri care-ți plac,
Nu mă judeca prea aspru,
Pur şi simplu s-a-ntâmplat.

Cuprins

  1. Poezia…. 6
  2. Filozofie ….7
  3. Heraclit…. 8
  4. Socrate…. 9
  5. Platon …. 10
  6. Aristotel….11
  7. Kant…. 12
  8. Hegal …. 13
  9. Marx…. 14
  10. Heidegger….15
  11. Popper …. 16
  12. Blaga …. 17
  13. D.D. Roşca …. 18
  14. Eul şi Non-eul …19
  15. Sufletul…. 21
  16. Devenirea ….22
  17. Reflectare …. 24
  18. Întrăinarea ….25
  19. Entropie…. 26
  20. Redundanță….27
  21. Timpul…. 28
  22. Trecutul ….29
  23. Prezentul…. 30
  24. Viitorul….31
  25. Ceasurile…. 32
  26. Primăvara …. 33
  27. Primăvara …. 34
  28. Vara…. 35
  29. Toamna…. 36
  30. Iarna …. 37
  31. Iarna …. 38
  32. Frumosul ….40
  33. Păcatul…. 41
  34. Moartea …. 42
  35. Oportunistul …43
  36. Visurile….44
  37. Fericirea …. 45
  38. Golgota…. 46
  39. Liniştea….47
  40. Nimicul…. 48
  41. Bucurie….49
  42. Odă bucuriei… 50
  43. Soarele….51
  44. Luna …. 52
  45. Noaptea …. 53
  46. Mâine ….54
  47. Creierul…. 55
  48. Mama …. 56
  49. Poeziile primăverii …57
  50. Ploaia…. 58
  51. Cartea ….59
  52. Mâinile …. 60
  53. Rătăcire ….61
  54. Sincera şi cu Minciuna…62
  55. Adio copilărie…64
  56. Urarea…. 65
  57. Fir de floare…66
  58. Motănelu şi cățelu …67
  59. Greierele…. 68
  60. Pentru tine ….69
  61. Ligiei ….70
  62. Ancuța …. 71
  63. Dorința …. 72
  64. De ziua ta ….73
  65. Rugăciune…. 74
  66. Pe altul….75
  67. Fuga…. 76
  68. De astă vară…78
  69. Ciripitul ….79
  70. Liniştea liniştii …80
  71. Nebunie …. 81
  72. Nebunie …. 82
  73. Iubire şi iertare …83
  74. A iubi iubirea …84
  75. Nedumenire…85
  76. De ce pe tine?…86
  77. Iubire şi singurătate…87
  78. Draga mea …. 88
  79. Tristețea…. 89
  80. Crăciunul….90
  81. Luceafărul ….91
  82. Ultima cărare… 92
  83. Moartea şi Universul…93
  84. Lumânarea şi viața …94
  85. Ea ….95
  86. Amorul …. 96
  87. Punctul ….97
  88. Supărare …. 98
  89. Lacrima …. 99
  90. Fără iubire …100
  91. Vine iarna vieții mele…102
  92. An Nou…. 103
  93. Ochi negri….105
  94. Dulce minune …106
  95. Petale şi flori …107
  96. Prima şi ultima …108
  97. Viorele…. 109
  98. Am aşteptat …110
  99. M-am jucat … 111
  100. Vorbe, vorbe …112

Impresii, opinii, atitudini

CUPRINS:

Cuvânt înainte… 5
Istoricul plecării…8
Drumul şi primele impresii…10
Ordine şi disciplină …14
Parcă se trăia în Paradis …20
Macrostructura vieții politice…23
Înălțarea şi căderea lui Schröeder..27
Alegerile sau cine l-a învins pe Schröeder ..31
Marea coaliție şi problemele ei ..36
Angela Merkel – Jurământul…41
Mai întâi țara şi apoi partidul…46
Mai întâi țara…49
Mai întâi partidul…53
Partide şi culori… 56
Partidele cu trei culori…59
Un vapor denumit România …63
Despre „Dreptate şi adevăr”…67
Dispar liberalii, trăiască popularii ..71
„Amnesie und amnestie” …75
Günter Grass la ceasul sincerității..79
Ne-au votat şi nemții…83
Avem „purificare”…87
Stegulețe galbene …90
Corupția – mare monedă politică..95
Corupția – mare monedă politică (II)..100
Uniunea europeană şi babilonia lingvistică..105
Parcă ne-am prostit de-a binelea ..109
Babilonia lingvistică şi redundanța semantică ..113
„Creierul albastru” …118
Gliese 581 c sau viața pe alte planete ..121
Preşedintele nostru „jucător”..124
După referendum sau Băsescu II ..128
Spre Băsescu III …132
Să-i mulțumim Evei…136
Băsescu şi Boc sau clonarea politică ..140
Despre „100% pentru adevăr”..144
Corifeii „Noului ateism”…147
Poruncile „Noului Ateism”…151
Zece şi Zece sau Moise şi Noul ateism..156
Marea provocare: Este sau nu Dumnezeu de vină..159
Noul ateism şi meleagurile noastre..163
Crede şi nu cerceta …167
Despre prezidențiale…170
Despre „pleaşcă” … 172
Draga de „Draculette”…175
Fata lu’ tata … 178
Broaştele şi domnul Băsescu..181
Despre cele „de nespus” …184
Visul şi candidature…189
Băsescu şi nemuritorul Socrate ..192
Înstrăinare şi obrăznicie. Ca prin cărțile lui Kafta..195
Electorale şi blasfemie…199
Alegerile şi băsecrația…203

  1. Crin Antonescu sau politica bunului simț. ..203
  2. Domnul Geoană sau omul cu gafele ..206
  3. Băsescu sau cel care ne-a „ciuruit”..210
  4. UDMR-ul sau marele câştigător ..214
  5. Poporul sau cel care a pierdut..217
  6. Nevoia de clarificări ideologice..221

Meandrele vieții mele din ultimii douăzeci de ani m-au pus în situația de a trăi mai mult prin străinătăți. Am pendulat destul de des între Germania şi România. În perioadele trăite pe alte meleaguri am cules, prin firescul lucrurilor, impresii peste impresii şi pe deasupra alte impresii. Tot prin firescul lucrurilor, în ceasurile de răgaz sau de nesomn, am început să-mi întorc impresiile pe toate părțile. De cele mai multe ori am început să fac comparații între cele văzute mai nou şi cele aduse cu mine din țară. Atunci când eşti prin lumi străine nu scapi de umbra celor aduse cu tine de acasă. Mereu îți vine să zici asta aşa-i şi pe la noi, iar asta îi altfel decât pe la noi. Îți vine să lauzi sau să critici când pe cele de pe la alții, când pe cele de pe la noi. De un asemenea joc de gânduri comparative nu scapă nimeni. N-am scăpat nici eu. Ani buni am purtat aceste gânduri comparative în mine. Nu le-am spus nimănui, nu le-am spus nici măcar unor păginuțe. Cincisprezece ani n-am scris nici un rând, nici măcar scrisori. Chiar pentru a comunica cu părinții, pe atunci pe când mai trăiau, telefonul mi se părea mai la îndemână. Mâna pe condei am pus-o numai pentru a buchisi mai bine cuvintele şi regulile gramaticale ale limbii germane. După mai multe pendulări Munchen – Cluj şi Cluj – Munchen m-am gândit că unele din gândurile mele comparative poate ar fi bine să le împărtăşesc şi altora. Şi aşa m-am pus pe scris. Primele păginuțe au fost într-adevăr despre întâlnirile mele cu ulițele, cu oamenii şi cu viața nemților din marea capitală a Bavariei. Cu timpul cercul întâlnirilor s-a lărgit. S-a lărgit cu cele citite prin ziare şi reviste. Câte ceva de prin cotidianul Suddeutsche Zeitung şi din revista Der Spiegel buchiseam aproape zilnic. Am dat pe această cale peste alte teme şi abordări despre care mi-am zis că ar fi bine să ajungă şi pe la noi. Aşa s-au născut cele mai multe articole apărute sub genericul Corespondență din Munchen. Mai ales paginile din Der Spiegel mi-au devenit o prețioasă sursă de inspirație tematică. În perioadele petrecute prin țară am dat peste alte momente politice, sociale şi culturale care nu mi-au dat pace şi care mi-au pus condeiul în mână. Aşa s-au născut toate articolele în care este vorba despre jocul inedit al partidelor de pe la noi şi mai ales despre jocul politic al preşedintelui nostru prea „jucător”. Şi aşa, încet, încet s-au adunat cele peste 50 de articole ale volumului pe care, iubite cititor, îl ai în mână. Aproape toate articolele prezentului volum au văzut prima lumină a tiparului în paginile ziarului Adevărul de Cluj, devenit apoi Făclia, ziar cu care am colaborat la modul aproape perfect. N-am avut cu redacția ziarului nici un fel de problemă pe nici una din frazele articolelor mele. Se pare că multă lume mi-a citit cele scrise. Mulți prieteni şi mute simple cunoştințe m-au felicitat pentru conținutul atitudinal şi pentru modul în care acest conținut a fost aşezat în fraze. Unii din cei care mi-au urmărit cu o anumită regularitate cele scrise mi-au sugerat mai de mult să-mi republic articolele într-un volum. Mi-au făcut o asemenea sugestie, de pildă, bunul meu prieten Bubu Şchiau, familia Semeninc Ioan, buni colegi de catedră, vecinii Mircea şi Otilia Croitoru şi nu în ultimul rând fostul meu Şef de catedră, profesorul Kalloş Nicolae. Multă vreme n-am luat în serios o asemenea sugestie. Mi se părea că recurg la un gest care produce redundanță. În plus mă gândeam că alegerile care se apropiau vor schimba climatul şi figurile vieții noastre politice şi drept urmare multe din articolele mele îşi vor pierde aproape complet actualitatea. Dar n-a fost să fie aşa. Prin mecanisme greu de înțeles, încă cinci ani vom avea în scenă pe marele nostru „jucător” şi pe toți cei din jurul lui. În funcție de aceasta, pe scena vieții noastre politice nu se va schimba nimic sau aproape nimic. Toate cele scrise despre primul mandat al neiubitului nostru preşedinte vor rămâne în picioare. Toate cele zise despre hăhăielile lui, despre familiarismele sale, despre clonații săi, despre dorința instinctivă de şi mai multă putere vor rămâne în deplină actualitate. Năravurile politice ale realesului nostru nu numai că nu se vor schimba, ci se vor accentua. Va călări pe mai departe toate structurile statului – guvern, parlament, justiție, poliție etc. – va continua pe un plan şi mai insistent să dezorganizeze partidele de opoziție şi va clona şi mai intens, prin toate mijloacele – avansări, cumpărări, promisiuni, şantaj, amenințări etc. – tot ce se poate clona. De acum visul visurilor celui de la Cotroceni va fi acela de a colora toată țara – județe, oraşe, sate, instituții – în portocaliu. Visul visurilor va fi ca băsecrația să devină dinastie. Rezultatul alegerilor m-au pus pe mai multe gânduri şi m-au împins spre ideea republicării în volum a articolelor mele. În această formă cred că e bine să ajungă şi pe acolo pe unde n-au ajuns. Dacă articolele cu tematică politică nu şi-au pierdut actualitatea, cu atât mai puțin nu şi-au pierdut-o cele cu conținut general cultural. Din zona acestora, cele cu referire la complicatul fenomen religios ar putea viețui încă decenii bune. Neoluminismul şi poruncile lui nu-şi vor pierde prea curând valabilitatea. În cazul republicării unui text, orice autor se întâlneşte cu următoarea problemă: Ce să fac cu textul? Cât să-l las aşa cum este şi cât să-l aduc la zi? De o asemenea destul de complicată întrebare n-am scăpat nici eu. Întorcând-o pe toate fețele şi recitindu-mi textele m-am apropiat de concluzia că voi lăsa articolele aşa cum au fost scrise la vremea lor. Dacă voi interveni pe undeva, atunci numai pentru a corecta cele câteva scăpări ale tipografiei şi pentru a renunța la două trei fraze care mi-au scăpat cu prea multă redundanță în raport cu cele din jur. Nu voi schimba nimic din zona faptelor, aprecierilor şi criticilor. Într-o vreme mă bătea gândul să grupez articolele pe câteva capitole tematice mari – politică, ştiință, religie, cultură. Până la urmă am renunțat. Ordinea scrierii şi publicării lor în ziar mi se pare că sugerează mai bine ordinea evenimentelor şi reacțiilor mele față de ele. Față de cele publicate, există în volum patru articole nepublicate. Primele trei rotunjesc acele articole care au apărut sub genericul Corespondență din Munchen. Cel de al patrulea şi aşezat chiar în finalul volumului îmi rotunjesc articolele scrise pe teme ale vieții noastre politice. Este vorba de pagini în care îndrăznesc să-mi spun părerea despre recentele alegeri prezidențiale, despre nefirescul rezultatelor şi mai ales despre nefirescul a ceea ce cred eu că va să vină. Mă uit şi mă gândesc cu tristețe şi la ceea ce a fost şi la ceea ce va mai fi pentru noi, la vremuri pe care nu le văd senine. Cu precizările legate de articolele în plus aş putea încheia acest Cuvânt înainte şi aş putea da cuvântul volumului.

Ianuarie, 2010

Homo Philosophus

Dragă Sergiu

Către finalul scrisorilor dedicate informației îți scriam că probabil mă voi apuca de un alt ciclu de scrisori, ciclu în care, pe sărite, să abordez, când mai pe larg, când mai pe scurt, ceva teme de o mai mare şi mai explicită nuanță filozofică.

Mi-am zis pe atunci că doar „probabil”, deoarece mă bătea gândul să mă las de scris, să pun „coasa-n cui”, cum s-ar zice pe la noi. Se pare însă că nu pot, se pare că încă nu mă pot lăsa de „coasă”. C-o mânuiesc cu rost, că o mânuiesc fără rost, aproape că nu contează. Contează doar că musai să mai stau la masă şi să mai fac ceva părăginite. Simt că ele îmi fac bine şi la minte şi la trup.

Am zis mai sus că voi scrie „pe sărite” deoarece nu am de gând să mă mai angajez la vreo temă care să ocupe o carte. Voi sări de la o temă la alta fără să mă gândesc la vreo legătură între ele. Voi încerca să iau fiecare temă ca pe un ceva în sine, un ceva care să se motiveze prin sine şi nu prin legăturile ei cu cele din jur. Acum, deci, va fi vorba despre un alt fel de a scrie, un fel diferit de cel pe care l-am folosit atunci când am scris despre informație. Atunci, am avut un fir roşu, am plecat de undeva şi am vrut să ajung undeva. De data aceasta voi pleca de oriunde şi voi ajunge, poate, niciunde. Dacă vreau ca prin această suită de scrisori să ajung undeva, atunci acest undeva ar putea viza un singur lucru – interesul tău pentru un pic de filozofie. Acuma ştiu că tu vei avea alte drumuri profesionale decât cele pe care le-am avut eu. Cu toate acestea, aş vrea să te fac să înțelegi că pe orice căi ale profesiei te vei mişca, de un dram de gânduri filozofice tot vei avea nevoie. Nici un intelectual care se respectă, nu se poate lăsa doar pe mâinile unei filozofii luate din zonele conștiinței comune; el trebuie să se apropie cât de cât de ceva gânduri ale filozofiei sistematice. N-aş vrea să ajungi în situația acelor intelectuali care, ca regulă, adoptă punctul de vedere al dublului adevăr – adică știință câtă încape, iar dincolo de ea, religie tot câtă încape.

Nu vreau să spun prin aceasta că religia, ca religie, ar fi un ceva de aruncat peste gard. Vremurile încă nu sunt coapte pentru aşa ceva şi nici nu se vor coace prea curând. Vreau să spun doar că știința şi religia sunt lucruri diferite, ba chiar opuse. Ele, după opinia mea, nu încap în aceeaşi teacă. Religia se motivează, atât cât se motivează, pe alte planuri ale vieții individuale şi sociale decât pe cele ale unor existențe de gen cunoaştere şi de gen rațiune.

Am mai scris în prima frază că îți voi scrie „mai pe larg şi mai pe scurt”. Am vrut să spun prin aceasta că va fi vorba de abordări inegale. Inegale ca problematică şi inegale ca incursiuni prin ale literaturii. Cât priveşte problematica, aş dori să mă apropii de teme mai puțin abordate sau de teme vechi, dar puse dintr-o altă perspectivă. Aş vrea să nu-ți scriu doar redundanță, aş vrea ca, cel puțin din când în când, să poți da peste ceva biți de informație nouă. Cât priveşte literatura, voi încerca să fiu foarte atent cu citatele. Nu-mi place scrisul făcut doar cu idei ale altora. Un asemenea scris, că vrei, că nu vrei, conduce la acelaşi gen de redundanță – redundanță semantică.
Aceasta nu înseamnă că nu voi invoca şi idei, aprecieri şi caracterizări ieşite de sub condeiul altora. O voi face însă cu multă grijă la economie.

Cu aceste frumoase intenții, m-aş apuca de prima temă, din cele care mi-au trecut până acuma prin minte – Homo philosophus.

Omul a fost definit şi caracterizat în diverse feluri. Granițele dintre el şi lumea din care s-a desprins au fost trasate cam tot aşa. Dintre aceste zeci de granițe, aceea care a luat prima, se pare, forma scrisului şi care, pe această cale, a ajuns până la noi, a fost şi este aceea din povestea biblică. Această poveste ne spune că originile noastre sau aflat în mâinile Creatorului, în ceea ce a făcut El în ziua a-6-a.

Cât priveşte specificul ființei umane, textul biblic mare lucru nu ne spune. Referirile la „asemănarea” cu Dumnezeu nu ne sunt de prea mare ajutor deoarece nu ni se spune nimic despre Dumnezeu.

De fapt şi de fond, omul creat de Dumnezeu nu era încă omul autentic, omul care a ajuns până la noi: Adam şi Eva erau doar două păpuşi. Ei nu se purtau ca doi oameni pentru că încă nu erau oameni.

Ei nu munceau, nu gândeau, nu se iubeau, ci se plimbau aiurea prin Grădina Edenului. Aşa cum suntem, suntem parcă mai degrabă opera
şarpelui în conlucrarea lui cu Eva. Marea păcătoasă este principala
coautoare la facerea noastră. Suntem fructul unui păcat, unei neascultări, fructul încălcării unei porunci. Povestea cu „mărul” din „pomul cunoaşterii binelui şi răului” este plină de mai multe semnificații. Din lista acestora, în cazul de față, ne-ar putea interesa doar referirile la păcat, la nesupunere, la încălcarea poruncii. După săvârşirea păcatului, care a fost primul gest al oamenilor ca oameni? Primul gest a fost un gest al ruşinii. De aici acoperirea goliciunilor lor. Ruşinea a fost şi este primul şi elementarul gest de moralitate. În zona moralei ne este ruşine, ruşine de alții, de judecata lor, de modul lor de a ne aşeza în zona binelui sau a răului. Primele gesturi ale oamenilor, potrivit acestui punct de vedere, n-au fost de genul producerii a ceva, nici al cunoaşterii a ceva, nici măcar de genul iubirii, ci doar de cel al ruşinii. După ce a muşcat din măr, Adam a început să țină cont de prezența Evei, iar Eva de prezența lui Adam. Cu acoperirea goliciunii lor a început omenirea. Aşa ne spune textul biblic. În lumina lui, omul a început să fie om prin a fi Homo moralis. Moralitatea ni s-a zis şi ni se zice este prima notă a umanului, prima delimitare de ceea ce este lumea animală. Animalele nu au morală, ele nu se ruşinează, nu operează cu aprecieri de genul bine şi rău, ele nu se judecă reciproc. Ceea ce bioeticienii au denumit şi denumesc „morală” în scară animală este fie un abuz de cuvinte, fie o foarte palidă analogie cu ceea ce este morală în sensul de fapt şi de fond al cuvântului. Despre morală, zic eu, dragă Sergiu, putem vorbi numai şi numai cu referire la colectivitățile umane. Numai în ele acționează gestul ruşinii.

ADUCERI AMINTE

CUPRINS

Dragă Sergiu,
BUIA ȘI ULIȚELE COPILĂRIEI
BLAJUL ȘI FRUMOASA ADOLESCENȚĂ
CLUJUL ȘI ANII STUDENȚIEI
BUCUREȘTIUL SAU ANUL POSTUNIVERSITAR
CLUJUL ȘI ÎNCEPUTURILE CARIEREI
MOSCOVA ȘI DOCTORATUL
DIN NOU LA CLUJ ȘI EVOLUȚIA PÂNĂ LA PENSIONARE
DUPĂ PENSIONARE SAU ETAPA MÜNCHEN
CLUJ ȘI FREIBURG
BILANȚ ȘI ÎNCHEIERE

DRAGĂ SERGIU,

Ştiu că filele vieții mele nu pot interesa prea mult, nu pot deveni file de largă circulație. Ştiu că am trăit ca un om obişnuit şi nu consider că viața mea ar putea interesa pe cineva. În viața mea n-au fost evenimente care să aibă, cât de cât, vreo rezonanță în istoria vremurilor trăite şi cu atât mai puțin în aceea a vremurilor care vor să vină. Mi-am înscris firul vieții, aşa cum am putut, în fluxul vremurilor în care naşterea m-a aruncat şi mi-am derulat viața, fără zgomot, aşa cum împrejurările mi-au permis. Nicio viață individuală nu este doar opera celui în cauză, ci şi opera împrejurărilor, mai ales opera împrejurărilor. Este vorba de împrejurările care țin de climatul familial, în sensul restrâns şi larg al termenului şi, mai ales, de împrejurările cu care te întâlneşti, volens-nolens, în fluxurile istoriei mari, istoriei în sensul propriu al cuvântului.

Chiar dacă nu am nimic spectaculos în filele vieții mele, chiar dacă nu consider că vreuna din ele ar putea interesa pe cineva, m-am gândit că tu ai vrea să ştii ceva mai mult despre mine, despre cine am fost, despre ce am făcut în anumite faze ale vieții, despre cum am gândit, cum mi-am ierarhizat valorile şi, de ce nu, despre cum am iubit, atunci când
mi-a venit şi mie vremea iubirilor. Chiar dacă am fost atâția ani aproape zilnic cu tine, chiar dacă atâtea seri ți-am „citit” câte ceva din „cartea” vieții mele, m-am gândit că mai sunt atâtea file „necitite”, file care ar putea fi de un anume interes pentru tine. Iată de ce, dragă copile, acum când am depăşit pragul de 70, m-am gândit să-ți scriu această suită de scrisori, suită în care să mă destăinui ție. Dacă şi altora… Voi încerca o destăinuire neromanțată, una în care să nu mă prezint nici mai bun, dar nici mai rău decât am fost de fapt. Dacă orice roman este o țesătură de vieți şi de destine plăsmuite, „romanul” pe care ți-l scriu ție este unul neplăsmuit, este rezumatul unei vieți ca viață vie. Nu voi umbla deloc prin zonele imaginației, ci mă voi mişca, după puterile minții, doar pe cărările memoriei, cărări ale sfintelor aduceri aminte.

Dar vei citi oare aceste aduceri aminte? Vei reține ceva din ele? Îți vor produce oare pe undeva vreun anume „Spass”? Indiferent de răspuns, eu pornesc la drum. Chiar cu sentimentul că, poate, voi scrie doar de dragul de a scrie, eu îți închin ție toate paginile care urmează.

Informaţie şi cauzalitate

Cuprinsul

Cuprinsul

I. Punerea problemei
II. Despre informaţie
III. Cauzalitatea şi conceptul ei
1. Despre începuturi
2. Democrit şi tronul Persiei
3. Aristotel şi cele patru cauze
4. Toma de Aquino şi cauza cauzelor
5. Spinoza şi „cauza sui”
6. D. Hume – cauzalitatea e în noi
7. Kant şi antinomiile cauzalităţii
8. Hegel – cauzalitate şi dialectică
9. Husserl şi „motivaţia”
10. Heidegger sau „libertatea întru temei”
11. Sartre şi „structura acţiunii”
12. Marx şi materialismul dialectic
13. Fizicienii şi „gâlceava” lor
14. M. Bunge şi complexele de cauzalitate
15. Cauzalitatea şi filozofia mentalului
16. Cauzalitatea în gândirea românească
IV. Informaţia şi formele cauzalităţii
1. De la energetic → la energetic
2. De la energie → la energie
3. Cauze informaţionale → efecte tot informaţionale
4. Cauze informaţionale → efecte energetice
V. Cauzalitate şi finalitate
VI. Cauzalitate şi libertate
VII. Încheiere şi câteva concluzii

Dragă Sergiu

Spre finalul Scrisorilor despre informaţie îţi scriam că, prin multiplele ei valenţe explicative, noţiunea de informaţie aruncă o veritabilă mănuşă gândirii filozofice contemporane. În degetele acestei mănuşi sunt multe provocări. Sunt, mai întâi, provocările legate de armonizarea acestei noţiuni cu celelalte noţiuni mari ale gândirii ştiinţifice – substanţă, energie, entropie, evoluţie, memorie, limbă, gândire etc. În această armonizare nu sunt suficiente intervenţiile specialiştilor; este necesară şi intervenţia unei perspective mai cuprinzătoare, perspectivă pe care o poate aduce numai filozofia.
Sunt, în al doilea rând, provocările care ţin de armonizarea conţinuturilor ideatice ale aceleiaşi noţiuni cu conceptele mai vechi şi mai noi ale gândirii propriu-zis filozofice. Ar fi vorba de conceptele în şi prin care s-a teoretizat şi se mai teoretizează marile unităţi şi marile opoziţii ale existenţei: materie şi spirit, natură şi cultură, viaţă şi moarte, adevăr şi fals, necesitate şi libertate etc. În teoretizarea tuturor acestora, noţiunea de informaţie poate aduce, cred eu, multe plusuri de nuanţare filozofică, poate „îndulci” toate aceste opoziţii şi le poate face, la modul explicativ, mai puţin antagonice.
Din degetele mănuşii, pentru paginile de faţă, am ales degetul cu provocările legate de cauzare şi/sau cauzalitate, de simpla şi complicata temă a raporturilor cauză – efect.
De ce tocmai acest deget? De ce tocmai această temă?